Nu mai pot. Simt cum toate vocile din capul meu , imi spun simultan: " Continua! Poti! Fa-o!". Nu mai pot, si gata! Lasati-ma in pace.Am indurat atatea, pentru.... nimic. Un mare nimic. A, Ba da! Pentru o vara de Intrebari retorice.....^^....
Unde ma duceam pe el il vedeam, il auzeam. El era masura tututror lucrurilor. DUpa un an de umilinte, a durat o vara la fel de grea.Multe pahare au fost golite, pachete fumate, degete arse, umiline repetate si o inima franta.
Dupa asta,mi-a fost frica sa mai iubesc, sa mai zic ce simt. Am devenit o stana de gheata. Rece, Inexpresiva, Insensibila.
Apoi, senimentul acela revenise. Corpul meu rece si dur, era din nou cald, iubitor. Emanam fericire prin fiecare por. :X...... Dar mi-era temaa sa recunosc asta. Daca se va repeta?? O noua lovitura mi-ar fi fost fatala... :-"
Am avut curajul sa o fac! Am facut-o si.... Nimic. Acelasi rezultat, dar am pierdut o prietenie. :(.. Sau cel putin asa cred euu`.. :`(
Acum sunt iar aceea bucata de gheata rece, insensibila. Nu mai am incredere in iubire si nu voi mai avea niciodata!
Cum spunea si o prietenea de-a mea: Iubirea te lasa moale ca un burete.
Te stoarce de orice putere. Nu mai poti gandi logic. Subconstientul tau, e invadat de un suntet placut, care te hipnotizeaza, te duce intr-o stare de transa consienta si nu prea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu