Ma uit la pozele de asta vara. Zambete, imbratisari. Dar oare cate tepuse bagate pe la spate? Cate vorbele rele ascunse dupa fapte? Nu vom putea stii nicodata sau poate da...
Doamne din zeci de prieteni, am rams cu... nu stiu cati, dar sigur ii pot numara pe degetele de la o mana. Sau e prea mult...
Melodia ce alina orice suferinta, orice depresie, durere, melodia care unul o incepea si toti o continuam, care ne insotea pana la usa casei. Acum parca e sunetul unghiilor pe o tabla prospat stearsa.
Am crescut, stiu asta, si tu o stii. Nu mai pot ramane acelasi copil, prostut care credea tot ce ii ziceai. Nu! Acel copil e bine ascuns intr-un coltisor. Sau.....poate... ca..
Vorbeam in ore de EL, si tu ma alinai, imi spunei sa nu fiu prosta, ca e doar un baiat ,ca nu merita, ca.... mai sunt multi ca el. Nu te-am asculat, si am meritat tot ce a urmat.... (dar aici intram in alta poveste)...... si Tot tu ma alini si acum, si ma ajuti in tot ce fac.. tu esti si vei ramane COPILA MEA ^.^
Mi-e frica sa ma mai uit in fata. Mi-e frica de viitor. Mi-e frica ca voi ajunge un adult artagos, care nu mai stie sa zambeasca, care nu mai lasa sa se vada micul copil din interior, Deaceea ma uit doar in spate.

Dar stiu ca nu poate fi mereu asa, si ca o sa ma schimb. Si tu la fel. Vezi , deja esti mai batran cu 5 minute, decand imi citesti blogl.Deci impuscama ca te-am imbatranit, sau iesi la soare si tipa, alearga, danseaza, RAZI! bucurate de viata ca e scurta si al naibii de repede mai trece...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu